Imobilizarea vehiculului
Art. 252. - Imobilizarea unui vehicul consta în scoaterea acestuia în afara partii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, ca urmare a savârsirii de catre conducatorul acestuia a unei fapte prevazute la art. 104 alin. (1) din ordonanta de urgenta si punerea acestuia în imposibilitate de miscare de catre persoanele autorizate, conform normelor legale, prin folosirea unor dispozitive tehnice sau alte mijloace de retinere.
Art. 253. - (1) Imobilizarea vehiculelor se dispune prin proces-verbal de catre politist.
(2) Imobilizarea nu se dispune atunci când vehiculul poate fi repus în circulatie de catre un alt conducator calificat indicat de persoana vinovata sau de catre proprietar, precum si atunci când cauzele care impuneau luarea acestei masuri au fost înlaturate pe loc.
(3) Efectele imobilizarii înceteaza în momentul în care au fost înlaturate motivele care au dus la luarea acestei masuri si se dispune de catre agentul constatator sau seful acestuia.
Art. 254. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre politisti, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de catre politistii de frontiera.
(2) Constatarea contraventiilor se poate face si fara oprirea contravenientului, precum si în lipsa acestuia, daca savârsirea contraventiilor este probata cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea politiei.
(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute la art. 226 si 228, la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C.-S.A. sau la Trezoreria Ministerului Finantelor Publice, agentul constatator facând mentiune despre aceasta în procesul-verbal.